În mai, la Conferința de la Gătaia – unde a avut loc prima întâlnire cu Giovanni Boria, invitat al profesorului Mircea Lăzărescu, psihodrama a prins rădăcini adânci în România, în solul natal al lui J. L. Moreno și a dat naștere unei comunități de specialiști – psihodramatiști, cu competențe variate: atât în sfera mediului clinic, educativ cât și cel în cel de afaceri sau  social.

Acest proces expansiv de dezvoltare a psihodramei a fost declanșat și conținut de oameni pasionați precum Giovanni Boria – formator și supervizor al centrului de formare din cadrul ARPsiC, Mircea Lăzărescu – mentor al atâtor generații de psihiatri, Radu Ricman – gazda generoasă de la Gătaia a primei promoții de psihodramatiști, Andrei Dumitrescu – personalitate erudită a psihoterapiei românești și primul președinte al ARPsiC, Violeta Pecican – terapeut și formator entuziast, fost președinte al Asociației și actual vicepreședinte.

Un pas esenţial in acest parcurs al difuzării psihodramei a fost crearea şi consolidarea centrelor de formare a noilor generaţii de psihodramatişti la Bucureşti, Braşov, Sibiu, Arad, Timişoara şi Craiova. Acest demers a fost coordonat cu perseverenţă şi curaj de Dana Dragoteanu – fost vicepreşedinte al Asociaţiei şi director al Comisiei Profesionale si de Competențe împreuna cu formatorii Mihaela Brad (Arad), Violeta PECICAN (Arad), Radu VULCU (Sibiu, Craiova), Daciana ZEGREA (Timişoara), Anca NICOLAE (Bucureşti), Mihaela BUCUŢĂ (Braşov, Sibiu), Gabriela DIMA (Braşov), Angela IONESCU (Bucureşti), Mona PECICAN (Timişoara), Svetlana Popovici (Sibiu).

Începând cu anul 2007, la inițiativa președintelui ARPsiC Radu Vulcu și a președintelui SPJLM Horațiu Nil Albini, cele două asociații de psihodramă organizează în parteneriat conferințele naționale de psihodramă. S-au desfăşurat în acest timp mai multe workshopuri tematice cu invitaţi străini de marcă din Italia, S.U.A, Elveţia, Marea Britanie (terapia la copii şi adolescenţi, tehnici de sociometrie, rolul directorului de psihodramă, psihodrama organizaţională, sociodramă, gestionarea conflictului etc.). Participarea specialiştilor români la evenimentele internaţionale, în structurile de conducere ale Federaţiei Europene a Organizaţiilor de Psihodramă cât şi prezenţa noastră la proiectele europene Grundtvig, Erasmus şi Daphne sub egida FEPTO – proiecte derulate în conformitate cu rigorile cercetării ştiinţifice – au lansat Asociaţia într-un circuit european dinamic ce va produce în anii următori noi proiecte de anvergură. Dintre acestea enumerăm implementarea unor programe de cercetare în psihodramă aplicând o metodologie standardizată, publicarea primei cărţi în limba română ce abordează probleme teoretice şi practice ale terapiei psihodramatice, organizarea de workshopuri, dezvoltarea reţelei de schimb de experienţă cu asociaţii din străinătate, crearea unui centru de formare în playback theatre şi deschiderea unor noi centre de formare în psihodramă şi sociodramă.

Respectând vorbele lui Moreno „nimeni nu poate vorbi în locul meu” nutrim speranţa că dup mai bine de  20 de ani psihodrama românească și-a dobândit propria voce.