Povestea noastră

Un grup de persoane susţinute de generosul profesor Mircea Lăzărescu doresc să se înscrie la un curs de formare în psihodramă: sunt psihologi, medici psihiatri şi chiar studenţi în ani terminali. Giovanni Boria (director al Studioului de Psihodramă de la Milano) este asaltat de un număr prea mare de solicitanţi pentru un singur grup, aşa că se decide începerea cursului de formare cu două grupuri de câte 12 persoane, unul la Gătaia şi altul la Sibiu. De ce în România? Pentru că aici s-a născut Moreno, părintele psihodramei, sociometriei şi psihoterapiei de grup – cum avea să scrie pe placa comemorativă din strada Şerban Vodă Nr.50, Bucureşti, pusă zece ani mai târziu de Asociaţia Română de Psihodramă Clasică.

Giovanni Boria a venit în România căutând izvoarele rezervorului de spontaneitate şi creativitate care a fost Jacob Levi Moreno. A simţit nevoia de a aduce psihodrama acasă (adică a-i forma pe specialiştii români) ca pe o datorie faţă de maestru, astfel că timp de patru ani a făcut acest lucru gratuit. Îmi amintesc că în 1998 într-o întâlnire cu Zerka Moreno la Milano (unde ne aflam împreună cu Dana Dragoteanu la invitaţia lui Giovanni Boria), aceasta plină de emoţie i-a spus “Îţi multumesc Gianni, îţi mulţumesc în memoria lui Moreno”. Noi îţi mulţumim, Gianni!

Au început drumurile sistematice ale lui Giovanni Boria în România, întâlnirile celor două grupuri, emoţii, muncă, traduceri, examene, un ritm de lucru neobişnuit pentru noi, exerciţiul punctualităţii, dezbateri şi… mai ales extraordinara experienţă a grupului ca şi agent terapeutic. Îmi amintesc că oameni pe care îi cunoşteam de câţiva ani mi-au produs revelaţii, am descoperit lucruri noi şi interesante, am stabilit relaţii profunde de prietenie cu persoane foarte diferite de felul meu de a fi, relaţii care au rămas şi în prezent la fel de intense. În 1993 a avut loc o întâlnire între italieni (studenţi şi formatori de la Milano) şi români, la Poiana Brașov, extrem de productivă (noi veniți din fostul lagăr comunist îi priveam pe ei cu admiraţie, ei ne priveau cu un pic de invidie pentru că eram fii “naturali” ai lui Moreno). În 1995 am mers noi la Sulzano – locul în care se întâlnesc de două ori pe an toate grupurile ce aparţin Școlii din Milano, la o întâlnire rezidenţială – ce bucurie să-l vedem pe Giovanni Boria lucrând acasă, să vedem studiourile de la Milano, Brescia, Padova; nici studioul nostru de la Gătaia, construit de regretatul şi dragul nostru Radu Ricman după pozele de la Beacon nu e mai prejos!

În 1995 au absolvit primii psihoterapeuţi – directori de psihodramă clasică. Diplomele eliberate de Şcoala de Psihodramă Clasică de la Milano au fost acordate în mod festiv în Studioul de la Gătaia în prezenţa profesorului acad. Mircea Lăzărescu – nici nu se putea altfel, el este naşul nostru.

În acelaşi an s-a înfiinţat Asociaţia Română de Psihodramă Clasică, cu sediul la Arad, avându-l ca şi preşedinte pe Andrei Dumitrescu – mă doare, dar pentru a doua oară trebuie să spun regretatul, nici el nu mai este printre noi. Sub patronajul Asociaţiei au început cursuri de formare în psihodramă cu formatori români, având girul Şcolii din Milano şi colaborarea directă a lui Giovanni Boria, la Sibiu. Îmi amintesc cu emoţie: aveam 12 studenţi si eram 8 formatori care ne supervizam între noi şi eram supervizaţi de Giovanni Boria, cred că a fost cea mai dură şi productivă şcoală pe care am făcut-o vreodată, totul trebuia să iasă la milimetru, să respectăm structura, programa Şcolii de la Milano. Şi am reuşit!

De atunci au fost organizate simpozioane la Gătaia (martie 2000), Sibiu (2001) în colaborare cu A.R.P., Gătaia (2002). Au apărut şi primii absolvenţi în anul 2000 – de această dată diplomele au fost înmânate la Bucureşti de către Giovanni Boria şi Consiliul Director al Institutului.
Au trecut ani în care s-au înfiinţat anual grupuri de formare la Gătaia, Bucureşti, Sibiu, Arad, Timişoara, apoi Braşov şi Craiova, însumând până în prezent sute de absolvenţi şi zeci de studenţi.
Dacă mă uit atentă în urmă n-a fost numai atât, a fost la un moment dat o întoarcere dinspre izvoare – cele pe care le căutase la început Giovanni Boria – spre matcă, Beacon. Şi formatorii români au avut ocazia să participe în statul New York, S.U.A la un stagiu de trei săptamâni organizat de Zerka T.Moreno. Am participat cu emoţia noului venit, dar şi cu orgoliul faptului că aduceam contribuţii noi ale şcolii europene de psihodramă clasică. Era în 1999 când aşteptam intrarea într-un nou mileniu, un drum inițiatic poate… care a însemnat şi acceptul Zerkăi de a face o vizită în România şi confirmarea faptului că existam, că putem face o figură bună în faţa colegilor veniţi din trei continente, că mereu mai este ceva de învăţat… 

E o coincidenţă că totul a început în luna mai?… Moreno s-a născut în 18 mai 1889 – 6 mai după calendarul vechi, la Bucureşti şi a murit pe 14 mai 1974 la Beacon. Să ne gândim la sincronicitatea diacronă a lui Jung? Pomenind numele unui psihanalist îmi vine în minte replica pe care Moreno i-a dat-o lui Freud :”Domnule Freud dumneavoastră interpretaţi visele oamenilor, eu îi ajut să poată să viseze “. Mă gândesc mai degrabă la joc, la semirealitate – ca lume imaginară şi totuşi vie, în care existenţa unor reguli reprezintă un dat de realitate, iar trăirile, emoţiile sunt autentice – şi la plusrealitate ca spaţiu de realizare a dorinţelor. Menirea noastră este poate să realizăm dorinţa lui Giovanni Boria de a aduce un omagiu lui Jacob Levi Moreno prin difuzarea în România a teoriei şi practicii psihodramei.